„Curtea Constituțională a sesizat Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu conduita pe care domnul Ciprian Coadă, judecător la Curtea de Apel Constanța – Secția penală, a ales să o adopte în mod public față de soluția pronunțată de Curtea Constituțională”, arată CCR într-un comunicat de presă.
Judecătorul Ciprian Coadă a publicat pe 14 martie un editorial pe portalul juridice.ro, în care critică decizia CCR cu privire la ancheta DNA în cazul adoptării OUG 13.
„Abordarea Curții Constituționale legitimează abuzul de putere și face posibilă distrugerea cu bună știință a statului, prin intermediul unor activității de legiferare, fără teama de eventuale repercursiuni, altele decât cele de natură politică, asigurând premisele unei dictaturi oligarhice, în care, din punct de vedere constituțional, pare că nu există șansele unei intervenții democratice imediate, menite a înlătura deraierile de la ordinea firească a lucrurilor”, scrie judecătorul.
„Curtea Constituțională se transformă, din păcate, în instrumentul unor interese de grup, limitând în modul cel mai evident cu putință și cu depășirea atribuțiilor ce îi sunt încredințate, dreptul cetățenilor de a investiga, prin intermediul organelor însărcinate cu înfăptuirea justiției, faptele de natură penală ivite în procesul de elaborare și adoptare a legii, aspect ce pune serios la îndoială credibilitatea sa ca instituție, în lipsa unor serioase garanții de imparțialitate în exercitarea funcțiilor ce îi revin. Firește, într-un asemenea moment, se pune în mod inevitabil întrebarea de a ști în ce măsură deciziile date cu încălcarea atribuțiilor constituționale mai pot fi respectate sau dacă nu cumva, printr-un abuz de putere, străin de funcțiile recunoscute prin lege, diferiți actorii politici încearcă înregimentarea magistraților, pe baza politicii pașilor mărunți și a unui proces de mai lungă durată, inițiat și prin intermediul deciziilor interpretative. În același timp, mă întreb dacă, din punctul de vedere al moralei dreptului, o instituție care până mai ieri se bucura de o minimă încredere în rândul profesioniștilor dreptului mai poate acuza pe cineva de depășirea competențelor sale, câtă vreme ea însăși își extinde propriile competențe, depășind limitele rezonabile ale controlului exercitat.”, mai opinează judecătorul constănțean.
„(…) Un organism politic, așa cum este Curtea Constituțională, prin intermediul mecanismelor puse la dispoziție, dar mai ales prin forța deciziilor sale, nu își poate subordona instituțiile statului, devenind o a patra putere, intervenind în procesul de aplicară unitară a legii, substituindu-se Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub pretextul interpretării conforme a legii cu Constituția și impunând chiar Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării, cum anume să legifereze, când și în ce condiții, sub acoperirea aceluiași pretext. Acceptarea acestei idei ar conduce la perpetuarea imixtiunilor Curții Constituționale în atribuțiile altor autorități ale statului, în afara oricăror forme de control, prin impunerea forței deciziilor sale în scopuri eminamente politice, or, acest fapt nu se poate accepta într-o țară care pare să mai funcționeze încă potrivit regulilor echilibrului și separației puterilor în stat. Din punctul meu de vedere, analizând existența unor fapte ca infracțiuni și impunând Ministerului Public o soluția de clasare, Curtea Constituțională a săvârșit un amestec în domeniul unei alte puteri organizate în stat, astfel încât o asemenea decizie nu poate fi aplicată și respectată întocmai, față de cadrul legal și constituțional actual”, mai scrie judecătorul Coadă.
Judecătorul caracterizează decizia judecătorilor CCR drept „seducătoare, structurată și cosmetizată, abundă în generalități de tot felul, concluzii fără sustenabilitate juridică și inovații care mai de care mai năstrușnice”, în timp ce laudă opinia separată a judecătoarei Livia Stanciu.
Judecătorul are și aprecieri legate de politică. „Mi se pare mai potrivit ca în loc să discutăm despre o lovitură de stat, ar trebui să discutăm despre un complot împotriva statului de drept, cu ample și multiple ramificații în aparatul de stat sau despre o veritabilă acțiune conspirativă, aflată încă în desfășurare, dar care, spre deosebire de evenimentele din anii 1989-1990, este îndreptată împotriva justiției și instituțiilor publice cu atribuții în domeniul securității naționale și politicii externe, bazată pe un amplu mecanism de manipulare, dar mai ales pe o mișcare programatică, întemeiată pe o profundă schimbare de macaz.(…) Această reorientare, ce nu a fost adusă la cunoștință publică în baza unui program de guvernare explicitat în campania electorală, pare că este ocultat și la momentul de față, de vreme ce, în domenii de maximă importanță, procesul de legiferare se manifestă tot prin ordonanțe de urgență, pe baza unui cec în alb acordat de Parlament, dar în absența unui vot de încredere acordat executivului de către cetățeni”, a scris judecătorul constănțean.
Judecătorul constănțean nu se oprește la politica internă, ci o acoperă și pe cea externă, sugerând un interes străin care atacă „binomul anticorupție” DNA-SRI: „În fond, deși Ministerul Public și, în special, DNA, par a fi ținta continuă a acestor atacuri, alături de Serviciul Român de Informații, în calitate de partener strategic al binomului anticorupție, se pierde din vedere tocmai esența problemei și anume faptul că, pe de parte, din perspectiva apărării statului de drept, decredibilizarea acestor instituții nu profită cetățenilor, ci unor grupuri de interese mai ales externe, preocupate de slăbirea capacității de autoapărare a României, iar, pe de altă parte, că o influență reală a celor două instituții asupra activității judecătorilor este nedovedită, deci inexistentă, orice hotărâre de condamnare sau de achitare fiind apanajul exclusiv al judecătorului, care este suveran și independent în exercitarea atribuțiilor sale”.
Judecătorul constănțean solicită chiar deconspirarea unor agenți secreți străini care au astfel de interese: „Și atunci, de unde această înverșunare împotriva unor instituții create să apere România și pe cetățenii săi? Nu cumva acest demers ar trebui orientat mai mult către ideea deconspirării unor agenți străini de informații, care acționează împotriva intereselor României sau împotriva agenților interni de influență ai unor puteri oculte, care trădează interesul național? Este oare acesta momentul cel mai potrivit în care să vulnerabilizăm România împotriva unor riscuri din ce în ce mai evidente de subminare a capacităților ei de reacție, prin defăimarea instituțiilor statului de drept, prin prezentarea lor ca instituții de forță și prin diminuarea capabilităților de luptă împotriva criminalității gulerelor albe, rețelelor de spionaj, terorismului, criminalității cibernetice și altor asemenea amenințări?”.